Tu, inima a mea, ai cuvantul,
Tu doar adevaru-l rostesti,
In tacerea-ti grea ca mormantul,
In linistea in care tu salasluiesti.
Pe urmele pasilor tai merg smerit,
Cu capul plecat, cu un zambet de dor,
Ca un prizonier de razboi ranit
De-a iubirii sageata in zbor.
Ascult ale tale tacute povete
Si ceea ce sunt eu devin.
Tu, mergi in pace si frumusete,
Si du-ma la Iubitul meu divin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu