1. Cine sunt Apsaras – Dansatoarele celeste?
Dansatoarele celeste, Apsaras,
sunt zeite ce locuiesc in Devaloka, paradisul ceresc al lui Indra, zeul zeilor,
slujitoarele lui, experte in arta dansului si a seductiei.
In
traducere , Apsara inseamna
"nimfă", "nimfă celesta" sau "fecioara celesta".
Flying Apsaras, Japan, c.early 18th century. San Diego Museum of Art |
In
mitologia hindusa și budistă, ele apar
ca divinitati feminine ale norilor și apelor, ființe eterice care populează
cerul, fiind adesea descrise ca zburand.
Apsara, the dancing Goddess. The temples of Angkor Wat |
Flying Gandharva and Apsara, Chalukya Dynasty, 8th Century |
Ele sunt de multe ori soții sau iubite ale Gandharvas-ilor, muzicienii celesti de
la curtea lui Indra. Gandharvas-ii sunt menționați pe larg în Mahabharata, fiind asociati cu devas
(ca și cântăreți celesti) și cu yakshas,
ca și războinici formidabili.
Apsara and Gandharva Dancer Pedestal Tra Kieu |
Dansatoarele celeste danseaza pe muzica cantata de Gandharvasi, de obicei în palatele zeilor, ii distreaza și, uneori, ii seduc pe zei sau pe oameni. Ei au legatura cu Soma.
In multe povestiri relatate in Mahabharata, Apsaras apar descrise ca fiind extrem de frumoase si seducatoare: ele aveau ochii ca frunzele de lotus, talia subtire si soldurile largi si erau insarcinate sa ispiteasca inimile celor ce practica austeritati rigide, dansand in fata lor, scuturandu-si sanii mari, aruncand ocheade sau afisand diverse alte atitudini provocatoare capabile sa fure inimile si mintile celor ce le priveau.
Khmer Apsara dancers (Cambodia) |
Se
spune ca Apsaras sunt capabile sa-si
schimbe forma la vointa, și stapanesc asupra norocului si asupra jocurilor de
noroc. De asemenea, ele sunt asociate cu riturile de fertilitate.
Există
două tipuri de Apsaras: Laukika (lumești), dintre care sunt
specificate treizeci și patru, și Daivika
(divine), din care sunt specificate zece.
Cele
mai faimoase dintre ele sunt:
Menaka (aici seducandu-l pe Rishi
Vishwamitra )
(in dreapta o
ipostaza un pic domestica ca sotie a lui Aniruddha)
Urvashi – “cea
care poate controla inimile celorlalti” (Ur
–inima, vash – a controla)
Urvashi (aici impreuna cu regele
Pururavas, iubitul ei muritor)
Urvashi este
descrisa ca fiind cea mai frumoasa dintre Apsaras.
Ea este permanent tânără și absolut fermecătoare, dar întotdeauna evazivă.
Este o sursă atât de incantare cat și de durere.
Rambha (sotia lui Nalakuvara,
fiul lui Kubera) considerata a fi Regina Apsarelor,
fiind de neegalat in arta dansului, muzicii si in frumusete.
2. Competitia dintre Apsaras. Tehnica versus abandon in dans
In Bhavishya Purana
se povesteste ca Indra, dorind sa stabileasca care este cea mai priceputa
dansatoare, organizeaza un concurs intre cele patru apsare Tilottama, Menaka,
Rambha si Urvashi. Cele mai bune sunt desemnate Rambha si Urvashi si, neputand
stabili care dintre ele este castigatoarea, Indra ii cere ajutorul regelui Vikramaditya,
unul dintre cei mai mari si intelepti regi de pe pamant.
Rambha, Menaka si Urvashi |
Vikramaditya s-a rugat Mamei Divine sa-l ajute, iar aceasta
i-a aratat doua flori care, in mod miraculos, aveau in interiorul tijei lor
cate o albina. Regele a luat florile si a mers la curtea lui Indra pentru a
asista la competitie. El a oferit cate o floare celor doua apsare si le-a rugat
sa danseze cu ea in mana.
Pe masura ce dansau, asistenta a observat ca Rambha s-a
schimbat la fata, n-a mai putut dansa bine si, in final, a aruncat floarea, in
timp ce cealalta Apsara continua sa
danseze senina. Ce se intamplase? Rambha, fiind concentrata si incordata, a
strans tija florii puternic, strivind albina care a intepat-o si in felul
acesta a pierdut competitia. Urvashi, in
schimb, a tinut tija ferm dar nu puternic, intr-un mod natural si abandonata
total in dans, ceea ce a facut-o sa fie desemnata cea mai buna dansatoare.
3.
Apsara si Inteleptul. Asceza si ispita
Un tip de poveste sau o temă care se repeta
de mai multe ori în Mahabharata este
aceea a unei Apsara trimisa de Indra
pentru a distrage atenția unui înțelept (rishi, muni, sfant sau sadhu) din
practicile sale ascetice, intelept care ameninta sa devina atat de puternic
incat sa-i ia locul Zeului zeilor. Astfel Indra testa puritatea penitenței acestor asceti si
avea grija ca ordinea celor trei lumi să rămână netulburată de puterile mistice
ale vreunuia dintre ei.
O poveste care încorporează
această temă este aceea relatata de eroina epică Shakuntala pentru a explica
propria ei descendență.
Odata, inteleptul Vishwamitra (care
era un Rishi si era pe cale sa devina in Brahmarishi) genera o energie atat de
intensa prin practicile sale ascetice că
insusi Indra a inceput sa se teama de puterile sale. Astfel, decizand că
inteleptul ar trebui să fie distras de la penitențe lui, a trimis-o pe apsara Menaka sa-si foloseasca farmecele pentru
a-l ispiti si a-i strica tapasul.
Menaka tremura la gândul de a mânia
un asemenea ascet puternic, insa ea a ascultat ordinul zeului.
In timp ce il aborda pe Vishwamitra,
zeul vântului Vayu i-a rupt si i-a imprastiat hainele. Văzând-o goala, ascetul s-a
abandonat dorinței.
Nimfa și inteleptul au facut
dragoste iar, ca urmare, Menaka a dat naștere unei fiice, pe care a abandonat-o
pe malul unui râu. Fiica era Shakuntala, însăși naratorul poveștii.
Povesti
similare relateaza ispitirea Rishi-ului Vibhandaka de catre apsara Urvashi,
a
lui Shukadeo de catre Rambha
In alte povestiri, ascetii rezista ispitei; de exemplu, eroul
Arjuna rezistand farmecelor lui Urvashi sau Muni-ul Narayana care a rezistat
lui Kamadeva si Rati si unei intregi armate de Apsaras.
4. Dansand pentru El. Devadasi
si Apsaras
Devadasi, dansatoarele din templele
hinduse sunt considerate descendente directe ale apsarei Urvashi sau, in orice
caz, se spune ca Urvashi a fost cea care a invatat-o dansul celest pe prima devadasi iar aceasta, la randul ei, l-a
raspandit mai departe printre dansatoarele de templu.
Devadasi-urile aveau regim de viaţă strict, care includea celibatul, ele
fiind considerate iubite sau sotii ale lui Shiva sau ale divinitatii tutelare a
templului, inchinandu-i lui intreaga lor viata si aratandu-si prin dansul lor adoratia
si devotiunea fata de acesta.
O categorie dintre ele, numite Rajadasis,
erau chemate de regii indieni sa danseze la curte, prezenţa lor fiind cerută în numeroase ocazii
speciale (nunţi, încoronări, aniversări regale) si nu numai.
Arta devadasi-urilor
era în mod esenţial bazată pe exprimarea
a shringara rasa - sentimentul
erotic, strâns legată de conceptul de bhakti
– devoţiunea faţă de divin. Sufletul il cauta pe Dumnezeu la fel cum inima
plina de pasiune a iubitei aspira cu ardoare catre iubitul sau. Astfel, devadasi-urile exprimau prin dansurile
lor, intr-un mod transfigurator, iubirea ardenta si devotiunea fata de suveran (care
de multe ori era si patron al templului), vazut ca reprezentant al divinitatii.
Instruite, pe
lângă dans şi muzică, în pictura, lectură, literatură (erau foarte bune
cunoscatoare ale limbii sanscrite si ale textelor sacre), arta scrisului si a
recitarii, ele erau concurente de temut pentru soţiile oficiale, pe care
preceptele de puritate ale castelor le împiedicau să aibă vreo educaţie.
Ca variante
terestre ale apsarelor si intrupand dansul lor celest, devadasi-urile inca poarta cu ele misterul femininului sacru si
promisiunea unei mari iubiri.