Cele mai frumoase 10 declaratii de dragoste pentru Iubitul Divin

Acestea sunt cele mai frumoase si rascolitoare declaratii de dragoste adresate Iubitului Divin Krishna, asa cum au fost revelate de textele sacre hinduse.  Ele nu sunt altceva decat cantecele sufletului insetat de Dumnezeu, care il cauta pe acesta cu ardoare, care traieste durerea mistuitoare a separarii de El atunci cand e orbit de valul Ego-ului, care il contempla pe Dumnezeu plin de transfigurare si care isi doreste unirea cu El mai mult decat orice pe lume.

1. “Implinirea suprema a faptului de a avea ochi este de a fi in masura sa te imbeti cu frumusetea chipului sau atunci cand el canta la flaut in padure. Cat de norocosi sunt copacii, florile si animalele din aceasta padure pentru ca pot sa se bucure din plin de acest extaz si ii pot vedea forma fascinanta in fata lor, in timp ce noi, ghinionistele, suntem limitate de aceasta cusca pe care o reprezinta casele noastre si de imposibilitatea de a i ne alatura in padure!” (Gopi-urile despre iubitul lor Krishna)

           

 

2. “Ce merite avea acest flaut de are privilegiul de a sorbi nestingherit mierea cea pura a buzelor sale? Va lasa acest flaut ceva si pentru noi vreodata? Vom putea oare sa gustam din nectarul buzelor lui intr-o buna zi? Cat de norocoase sunt caprioarele care se adapostesc in apropierea lui si care il ating incetisor atunci cand el canta.[…] Cu siguranta dealul Govardhana trebuie sa fie cel mai norocos dintre toate dealurile, pentru ca are marele privilegiu de a-i atinge picioarele si de a ii oferi toate delicatesele de care el se bucura – fructe, trestie, tuberculi si nuci.”

3. “O, tu, Domn al inimilor noastre! Nu ne parasi acum dupa ce am lasat totul si am venit la tine […] Dupa ce ne-ai furat mintile care obisnuiau sa gaseasca placere in viata de familie si dupa ce ne-ai legat de mainile si de picioarele pe care obisnuiam sa le tinem ocupate cu sarcinile casnice lumesti, de ce ne gonesti acum? Din momentul in care ne-ai permis sa atingem picioarele tale de lotus, a devenit imposibil pentru noi sa ne uitam la orice alt barbat.”

4. “O, draga Doamne, prin prezenta ta aici, padurea Vrindavana a devenit cel mai frumos loc de pe Pamant. Nu esti tu oare un ocean de bunatate? Nu ne vei acorda tu noua viziunea ta? Traim doar pentru tine si te cautam pe tine in toate directiile.”

 

5. “O, tu, cel mai drag noua! Privirile tale iubitoare si zambetele pline de farmec sunt temele cele mai prielnice ale meditatiilor noastre.”

6. “O, erou al inimilor noastre! Cand ne gandim la chipul tau feeric manjit de praf si cu suvite despletite, atunci cand te intorci cu vacile la apusul soarelui, suntem incantate si sufletele noastre sunt atinse profund. In timpul zilei, atunci cand esti departe, o clipa ne pare cat un secol, noua celor care ne-a fost refuzata prezenta ta si atunci cand la asfintit ne vedem din nou, suntem chinuite de Creatorul care ne-a facut genele ce ne fac sa clipim si astfel suntem fortate sa pierdem o secunda pretioasa din viziunea ta beatifica.”

7. “O, tu cel minunat! Tremuram in agonie la gandul ca picioarele tale delicate pasesc pe potecile spinoase si pline de pietre din padure. Chiar si sanii nostrii sunt prea asprii pentru tine. Cu toate acestea, te rugam sa iti asezi picioarele pe noi si vom avea mare grija de ele, astfel incat nu vor fi niciodata ranite.”

8. “Cum am putea uita acel trup care s-a aflat atat de aproape de noi? Cum am putea uita acele brate care ne-au tinut atat de strans? Cum am putea uita acei ochi care au privit atat de profund in ochii nostrii, acele maini ca niste petale de trandafir care ne-au mangaiat atunci cand plangeam si acele buze delicate de pe care am sorbit nectarul vietii divine? Il vom mai putea revedea vreodata? Il vom mai putea strange la pieptul nostru si sa ii atingem picioarele si sa il hranim cu ceea ce ii place cel mai mult? Singurul motiv pentru care nu murim este acela ca el este inca in viata.”

9. “O, Bhuvanasundara (cel mai frumos din intreaga lume), auzind despre calitatile tale minunate, inima mea nu-mi mai apartine. O, tu, cel care acorzi eliberarea, cine este fata de vita nobila care a ajuns la varsta de maritat si care nu te va alege pe tine sa-i fii sot, daca s-ar putea aceasta? De aceea te-am ales pe tine si ma daruiesc pe mine tie daca vei binevoi sa ma accepti ca sotie a ta. Nu permite printului din Chedi sa ma faca a lui, deoarece eu iti apartin doar tie. Orice merit e posibil sa fi obtinut prin sacrificii, austeritati si fapte bune le ofer acum in schimbul onoarei de a fi acceptata ca sotie a ta. […] O, tu, cel cu ochii de lotus! Daca nu imi vei acorda gratia ta, nu voi dispera. Ma voi indrepta catre moarte. Am sa fac aceasta viata dupa viata pana cand imi vei fi sot.” (Rukmini, prima sotie a lui Krishna)

 

10. “Nu gasesc nici o placere in nimic altceva decat sa te servesc pe tine, Doamne. Zambetele tale, cerintele tale – toate acestea constituie respiratia mea, esenta vietii mele, iar daca eu nu pot avea acestea, mai degraba mor.” (Rukmini)

Ipostaze ale frumusetii si senzualitatii feminine in paradisurile ceresti: Surasundaris, Yakshinis si Apsaras

Tradiția hindusa a consfintit frumosul in femeie mai mult decât în orice alt lucru. Surasundaris, Yakshinis sau Apsaras – toate reprezinta poezia divina a frumusetii, gratiei si senzualitatii feminine, mai mult, intruchiparea Frumusetii divine,  a lui Dumnezeu ca Frumusete.

Surasundari (frumusete celesta sau fecioara celesta)

Surasundaris (cu diversele variante ca Salabhanjika, Vrikshika), frumusetile sau fecioarele celeste, întruchipează și reprezintă ceea ce noi considerăm frumos, esenta frumusetii si senzualitatii, serenitatea si spiritualitatea frumusetii ultime.

Ele apar figurate de cele mai multe ori ca si sculpturi pe peretii templelor, cel mai cunoscut fiind cel de la Khajuraho. Începând cu secolul al 2-lea î.en, figuri senzuale de sex feminin sub formă de Surasundaris, Salabhanjikas, Yakshinis și Apsaras au fost reprezentate pe monumentele budiste și jainiste la Bharhut, Sanchi, Bodh Gaya, Mathura și în alte părți.

Shilpa-Prakasha, un tratat arhitectural tantric din secolul al IX-lea, declară ca un monument fără Surasundari este inferior și fără rod: "Ca o casă fără soție, ca o zbenguiala fără femeie, un templu fără Surasundari va fi inferior și nu va da roade".

 Prezența lor în sanctuarele religioase este interpretată în mai multe moduri. O interpretare spirituală este aceea că ele reprezintă Shakti (energia cosmică feminină) și de aceea sunt considerate ca fiind benefice, conferind har divin si putere. O interpretare seculară este că ele reprezintă prosperitatea împăratului care a comandat templul.

Surasundari este, în primul rând, Prakriti sau materialitate, înzestrate cu o frumusețe senzuală și, ca si Prakriti, este de asemenea sursa creșterii și fertilitatii, pe care le împărtășește cu lumea naturii din jurul ei.

O variantă a Surasundari este Salabhanjika, sau nimfa a copacilor, care în acest rol face ca copacul Ashoka să înflorească prin lovitura piciorului sau stâng.

Senzualitatea este afirmată în repetate rânduri și nu negată, și, sub forma frumusetilor celeste Surasundari, ea formează fundamentul frumosului. Simbol al senzualitatii si al erotismului, ele sunt figurate deseori ca avand un scorpion pe picior.

 Există multe forme pe care Surasundari le pot lua, toate acestea fiind forme ale senzualitatii si sarmului erotic. Astfel, Darpani este cea care se priveste in oglindă, Torana este cea care se reazema de o ușă, Dalamalika atinge o ramură, Padmagandha miroase un lotus, Ketakibharana poarta o floare de ketaki, Matrika este ca o mamă, Chamari are o matura zburatoare, Nartaki este dansatoare, Shukasarika se joaca cu un papagal , Nupurapadika cea care leagă clopotei la glezne, Mardala cea care canta la tobe, Alasyakanya cea nonsalanta, Shubhagamini cea care înlătura un ghimpe din picior  si multe altele.

Yakshini

Yakshinis (cunoscute și sub numele de Yakshi și Yakkhini) sunt zeite descrise in  mitologia hindusa, budista și jainista. Yakshini (Yakshi) este contrapartea feminina a lui Yaksha și ambii sunt insotitori si slujitori ai lui Kubera, zeul hindus al bogățiilor care se află în regatul mitic himalayan al lui Alaka. Când sunt impreuna, ei sunt cunoscuți ca mithuna, cuplu, și sunt asociati cu arborii și cresterea vegetativă. Yakshasii sunt, de asemenea, considerați gardieni ai pădurilor, lacurilor și râurilor.

Yakshinis apar reprezentate pe stalpii templelor hinduse (in special Bharhut, Sanchi și Mathura).

Peste tot sunt prezente anumite caracteristici ale figurii Yakshini-lor, cum ar fi nuditatea, fața zâmbitoare și nurii evidenti (adesea exagerati) feminini care duc la asocierea lor cu fertilitatea.

Yakshinis sunt adesea figurate ca fiind extrem de frumoase și voluptoase, cu șolduri largi, talie îngustă, umerii largi și sânii sferici imensi.

Yakshinis sunt de obicei mai mature decât Apsaras-urile. Datorita legăturii lor cu apa si cu fertilitatea (feminitatea) ele sunt reprezentate ca purtand un kamandalu (vas cu apă).

Intruchipare a fertilitatii, se spune ca o Yakshini poate determina un copac să rodeasca doar atingând-l cu piciorul.

Arborele Ashoka este strâns asociat cu aceste zeite. Unul dintre elementele recurente din arta indiană, adesea descoperite la porțile templelor budiste și hinduse, este o Yakshini cu piciorul pe un trunchi și cu mâinile tinand ramura unei Ashoka înflorite stilizată. Sau, de multe ori este prezentata cu mâna atingând o ramură de copac.

Cele 36 de Yakshinis si puterile lor magice

O listă cu Yakshas și Yakshinis este prezentata în Tantraraja Tantra, unde se spune că aceste ființe iti pot oferi  tot ce ti-ai putea dori vreodata.

În Uddamareshvara Tantra sunt descrise 36 dintre aceste zeite, împreună cu mantrele și prescripțiile lor rituale. Celor care le adora ritualic se spune că le acorda diverse puteri, daruri si privilegii, cum ar fi: dezvăluirea locului unde se află o comoara îngropată, un unguent cu care se poate vedea prin obiecte solide, o pastilă vindecatoare, abilitatea de a încânta lumea, eliberarea de orice frică și secretul alchimiei, eliberarea de semnele bătrâneții, împlinirea oricărei dorințe, unguente (elixire) magice, pietre prețioase și haine celeste, capacitatea de a  călători cu mare viteză prin eter si de a intra in visul oricui, puterea bucuriei depline și aparenta unei frumuseți desavarsite, secrete ale alchimiei și substanța alchimică însăși.

Apsaras, dansatoarele celeste

          Sotii ale Gandharvas-ilor si slujitoare ale zeului Indra, Apsara-ele sunt dansatoare celeste extrem de frumoase si senzuale, capabile sa fure inimile tuturor celor care le privesc dansand. O descriere detaliata a lor o gasim aici.

 Toate aceste frumuseti divine care sunt interconectate, locuitoare ale paradisurilor ceresti, ne pun in contact cu frumosul sublim, cu erosul rafinat si cu senzualitatea incantatoare de natura transcendentala. Ele poarta parfumul divin al Marii Zeite cosmice, intruchipare a frumusetii creatiei dumnezeiesti,  pe care o asistă în creația cosmică și dizolvarea universului.

Apsaras, dansatoarele celeste. Mic ghid ilustrat

1. Cine sunt Apsaras – Dansatoarele celeste?

          Dansatoarele celeste, Apsaras, sunt zeite ce locuiesc in Devaloka, paradisul ceresc al lui Indra, zeul zeilor, slujitoarele lui, experte in arta dansului si a seductiei. 

 

In traducere , Apsara inseamna "nimfă", "nimfă celesta" sau "fecioara  celesta".

Flying Apsaras, Japan, c.early 18th century. San Diego Museum of Art

 In mitologia  hindusa și budistă, ele apar ca divinitati feminine ale norilor și apelor, ființe eterice care populează cerul, fiind adesea descrise ca zburand.

Apsara, the dancing Goddess. The temples of Angkor Wat

Flying Gandharva and Apsara, Chalukya Dynasty, 8th Century

 Ele sunt de multe ori soții sau iubite ale Gandharvas-ilor, muzicienii celesti de la curtea lui Indra. Gandharvas-ii sunt menționați pe larg în Mahabharata, fiind asociati cu devas (ca și cântăreți celesti) și cu yakshas, ca și războinici formidabili.

Apsara and Gandharva Dancer Pedestal Tra Kieu

Dansatoarele celeste danseaza pe muzica cantata de Gandharvasi, de obicei în palatele zeilor, ii distreaza și, uneori, ii seduc pe zei sau pe oameni. Ei au legatura cu Soma.

In multe povestiri relatate in Mahabharata, Apsaras apar descrise ca fiind extrem de frumoase si seducatoare: ele aveau ochii ca frunzele de lotus, talia subtire si soldurile largi si erau insarcinate sa ispiteasca inimile celor ce practica austeritati rigide, dansand in fata lor, scuturandu-si sanii mari, aruncand ocheade sau afisand diverse alte atitudini provocatoare capabile sa fure inimile si mintile celor ce le priveau.

 Khmer Apsara dancers (Cambodia)

Se spune ca Apsaras sunt capabile sa-si schimbe forma la vointa, și stapanesc asupra norocului si asupra jocurilor de noroc. De asemenea, ele sunt asociate cu riturile de fertilitate.

 Există două tipuri de Apsaras: Laukika (lumești), dintre care sunt specificate treizeci și patru, și Daivika (divine), din care sunt specificate zece. 

Cele mai faimoase dintre ele sunt:

 

Menaka (aici seducandu-l pe Rishi Vishwamitra )

 

Tilottama

(in dreapta o ipostaza un pic domestica ca sotie a lui Aniruddha)

 

 Urvashi – “cea care poate controla inimile celorlalti” (Ur –inima, vash – a controla)

Urvashi (aici impreuna cu regele Pururavas, iubitul ei muritor)

Urvashi este descrisa ca fiind cea mai frumoasa dintre Apsaras. Ea este permanent tânără și absolut fermecătoare, dar întotdeauna evazivă. Este o sursă atât de incantare cat și de durere.

Rambha (sotia lui Nalakuvara, fiul lui Kubera) considerata a fi Regina Apsarelor, fiind de neegalat in arta dansului, muzicii si in frumusete.

 

2. Competitia dintre Apsaras. Tehnica versus abandon in dans

In Bhavishya Purana se povesteste ca Indra, dorind sa stabileasca care este cea mai priceputa dansatoare, organizeaza un concurs intre cele patru apsare Tilottama, Menaka, Rambha si Urvashi. Cele mai bune sunt desemnate Rambha si Urvashi si, neputand stabili care dintre ele este castigatoarea, Indra ii cere ajutorul regelui Vikramaditya, unul dintre cei mai mari si intelepti regi de pe pamant.

Rambha, Menaka si Urvashi

Vikramaditya s-a rugat Mamei Divine sa-l ajute, iar aceasta i-a aratat doua flori care, in mod miraculos, aveau in interiorul tijei lor cate o albina. Regele a luat florile si a mers la curtea lui Indra pentru a asista la competitie. El a oferit cate o floare celor doua apsare si le-a rugat sa danseze cu ea in mana.

Pe masura ce dansau, asistenta a observat ca Rambha s-a schimbat la fata, n-a mai putut dansa bine si, in final, a aruncat floarea, in timp ce cealalta Apsara continua sa danseze senina. Ce se intamplase? Rambha, fiind concentrata si incordata, a strans tija florii puternic, strivind albina care a intepat-o si in felul acesta a pierdut competitia.  Urvashi, in schimb, a tinut tija ferm dar nu puternic, intr-un mod natural si abandonata total in dans, ceea ce a facut-o sa fie desemnata cea mai buna dansatoare.

3. Apsara si Inteleptul. Asceza si ispita

          Un tip de poveste sau o temă care se repeta de mai multe ori în Mahabharata este aceea a unei Apsara trimisa de Indra pentru a distrage atenția unui înțelept (rishi, muni, sfant sau sadhu) din practicile sale ascetice, intelept care ameninta sa devina atat de puternic incat sa-i ia locul Zeului zeilor. Astfel Indra testa puritatea penitenței acestor asceti si avea grija ca ordinea celor trei lumi să rămână netulburată de puterile mistice ale vreunuia dintre ei.

O poveste care încorporează această temă este aceea relatata de eroina epică Shakuntala pentru a explica propria ei descendență.

Odata, inteleptul Vishwamitra (care era un Rishi si era pe cale sa devina in Brahmarishi) genera o energie atat de intensa prin practicile sale  ascetice că insusi Indra a inceput sa se teama de puterile sale. Astfel, decizand că inteleptul ar trebui să fie distras de la penitențe lui, a trimis-o pe apsara Menaka sa-si foloseasca farmecele pentru a-l ispiti si a-i strica tapasul.

Menaka tremura la gândul de a mânia un asemenea ascet puternic, insa ea a ascultat ordinul zeului.

 

 

In timp ce il aborda pe Vishwamitra, zeul vântului Vayu i-a rupt si i-a imprastiat hainele. Văzând-o goala, ascetul s-a abandonat dorinței.

Nimfa și inteleptul au facut dragoste iar, ca urmare, Menaka a dat naștere unei fiice, pe care a abandonat-o pe malul unui râu. Fiica era Shakuntala, însăși naratorul poveștii.

          Povesti similare relateaza ispitirea Rishi-ului Vibhandaka de catre apsara Urvashi, 

a lui Shukadeo de catre Rambha

sau a lui Agnidhra de catre Purvachitti.

In alte povestiri, ascetii rezista ispitei; de exemplu, eroul Arjuna rezistand farmecelor lui Urvashi sau Muni-ul Narayana care a rezistat lui Kamadeva si Rati si unei intregi armate de Apsaras.

4. Dansand pentru El.  Devadasi si Apsaras

 

          Devadasi, dansatoarele din templele hinduse sunt considerate descendente directe ale apsarei Urvashi sau, in orice caz, se spune ca Urvashi a fost cea care a invatat-o dansul celest pe prima devadasi iar aceasta, la randul ei, l-a raspandit mai departe printre dansatoarele de templu.

         

 Devadasi-urile aveau regim de viaţă strict, care includea celibatul, ele fiind considerate iubite sau sotii ale lui Shiva sau ale divinitatii tutelare a templului, inchinandu-i lui intreaga lor viata si aratandu-si prin dansul lor adoratia si devotiunea fata de acesta.

         

O categorie dintre ele, numite  Rajadasis, erau chemate de regii indieni sa danseze la curte, prezenţa lor fiind cerută în numeroase ocazii speciale (nunţi, încoronări, aniversări regale) si nu numai.

 

Arta devadasi-urilor era în mod esenţial  bazată pe exprimarea a shringara rasa - sentimentul erotic, strâns legată de conceptul de bhakti – devoţiunea faţă de divin. Sufletul il cauta pe Dumnezeu la fel cum inima plina de pasiune a iubitei aspira cu ardoare catre iubitul sau. Astfel, devadasi-urile exprimau prin dansurile lor, intr-un mod transfigurator, iubirea ardenta si devotiunea fata de suveran (care de multe ori era si patron al templului), vazut ca reprezentant al divinitatii.

        

  Multe povesti de dragoste intense, misterioase si tulburatoare s-au nascut de aici. Dansatoarele favorite ale suveranilor erau onorate, relaţia lor cu regele fiind recunoscută în mod public, devenind ceea ce s-au numit “concubine regale”.

Instruite, pe lângă dans şi muzică, în pictura, lectură, literatură (erau foarte bune cunoscatoare ale limbii sanscrite si ale textelor sacre), arta scrisului si a recitarii, ele erau concurente de temut pentru soţiile oficiale, pe care preceptele de puritate ale castelor le împiedicau să aibă vreo educaţie.

         

 Ca variante terestre ale apsarelor si intrupand dansul lor celest, devadasi-urile inca poarta cu ele misterul femininului sacru si promisiunea unei mari iubiri.