Intre dansul sacru indian
si zeita Parvati exista o stransa legatura; de fapt ea a fost prima care l-a
dansat si tot prima care a predat dansul, le-a invatat pe femei aceasta arta
sacra. Dansatoare si initiatoare mistica, Parvati este prezenta in arta
dansului si a transmiterii mai departe a acestor invataturi sacre.
Cel care a creat aceasta arta a fost Bharata Muni, inteleptul care a
scris „Natyashastra”, tratatul
antic asupra artelor, considerat a fi „biblia dansului clasic indian”. Acestuia
la randul sau i-au fost transmise invataturile de catre insusi Brahma,
Creatorul, care, perturbat de
dezordinile care luasera amploare pe pământ, de faptul ca oamenii nu mai erau capabili să înţeleagă scripturile
sacre, s-a decis sa creeze o punte catre divinitate care să poată fi văzută,
auzită şi primită de către toate fiinţele umane fara sa fie nevoie de calitati
speciale.
 |
| Apsara |
Astfel el a creat a cincea Veda sau Natya Veda, combinând Pathya (arta recitării) din Rig Veda, cu Abhinaya (reprezentarea vizuală, elemente de mişcare
corporala şi mimică) din Yajur Veda, cu Geetham (muzica şi cântecul) din Sama Veda
şi cu Rasam (sentimentul vital şi emoţional) din Athar Veda. Apoi Creatorul i-a
transmis Natya Veda înţeleptului Bharata pentru a o scrie şi a o face
cunoscută. Bharata este cel care le-a învăţat pe fiinţele celeste Gandharva
şi Apsara
să practice Natya, Nrtta (forma pură a dansului depinzând doar de ritm fără
gesturi) şi Nrtya (exprimarea dansatorului prin gesturi, expresii emoţionale,
ritm).
Tandava (stilul masculin) si Lasya (stilul feminin)
Ei au dansat apoi împreună Bharatanatyam în faţa lui
Shiva.
Amintindu-si de propriul său dans viguros, Shiva i-a poruncit insotitorului
sau Tandu Maharishi sa-l instruiasca
pe Bharata in stilul Tandava,
cunoscut drept „dansul cosmic al lui Shiva”.
Shiva i-a cerut lui Bharata să includă dansul Tandava în Purvaranga (partea introductiva a spectacolului
in care se fac consacrari si invocatii pentru inlaturarea obstacolelor). Tandu
i-a explicat lui Bharata componentele dansului Tandava, categoriile de mișcări
si compunerea lor în tipare coregrafice. Acestea formează mișcările dansului
pur necesare pentru cultul zeilor și ritualuri.
De asemenea, Maheshwar (Lord Shiva) a învăţat-o Lasya
Natya pe Parvati, care a transmis-o Ushei, fiica demonului
Bana, o ardenta adoratoare a lui Shiva. Prin Usha, stilul a fost transmis
păstoriţelor din Dwaraka (oraş mitic „cu multe porţi” menţionat în Mahabharata),
care la rândul lor le-au învăţat pe fecioarele din Sourashtra (regiune din
vestul Indiei, Gujarat). Diverşi Zei şi
Zeiţe au transmis arta dansului celest prin inspiraţie, unor fiinţe umane
elevat receptive. Astfel, au luat naştere o mare varietate de dansuri, cum ar
fi Bharatanatyam
sau Odissi.
Lasya se refera, de asemenea, la un tip de
act artistic în care un dansator solo interpreteaza, prin gesturi și mima, un
text cântat de un cantaret. Una din caracteristicile dansului lasya este ca el combina secventele
non-narative nrtta cu secventele
mimetice abhinaya, in care dansatorul
solo interpreteaza toate personajele ce apar in textul cantat de un cantaret.
Dansurile de grup
sau individuale puteau fi introduse intr-o piesa de teatru ori de cate ori era
nevoie. Lasya reprezenta o poveste sau o parte dintr-o poveste in cadrul piesei
de teatru.
Atat stilul Tandava, puternic si “masculin”, cat si
stilul Lasya, gratios si “feminin”, pot
fi interpretate in egala masura atat de barbati cat si de femei.
Lasya (forma
blanda a dansului) si Tandava (dansul violent si periculos) sunt forme ale
dansului lui Shiva, stapanul Universului. Primul este asociat cu crearea lumii,
iar cel de-al doilea cu distrugerea conceptiilor perimate despre lume, a
perspectivelor si stilurilor de viata depasite. In esenta, Lasya si Tandava sunt doar două aspecte ale naturii lui
Shiva; căci el distruge, în scopul de a crea, darama pentru a construi din nou.
