Acestea sunt cele mai frumoase si
rascolitoare declaratii de dragoste adresate Iubitului Divin Krishna, asa cum
au fost revelate de textele sacre hinduse.
Ele nu sunt altceva decat cantecele sufletului insetat de Dumnezeu, care
il cauta pe acesta cu ardoare, care traieste durerea mistuitoare a separarii de
El atunci cand e orbit de valul Ego-ului, care il contempla pe Dumnezeu plin de
transfigurare si care isi doreste unirea cu El mai mult decat orice pe lume.
1. “Implinirea suprema a faptului
de a avea ochi este de a fi in masura sa te imbeti cu frumusetea chipului sau
atunci cand el canta la flaut in padure. Cat de norocosi sunt copacii, florile
si animalele din aceasta padure pentru ca pot sa se bucure din plin de acest
extaz si ii pot vedea forma fascinanta in fata lor, in timp ce noi,
ghinionistele, suntem limitate de aceasta cusca pe care o reprezinta casele
noastre si de imposibilitatea de a i ne alatura in padure!” (Gopi-urile despre iubitul lor Krishna)
2. “Ce merite
avea acest flaut de are privilegiul de a sorbi nestingherit mierea cea pura a
buzelor sale? Va lasa acest flaut ceva si pentru noi vreodata? Vom putea oare
sa gustam din nectarul buzelor lui intr-o buna zi? Cat de norocoase sunt
caprioarele care se adapostesc in apropierea lui si care il ating incetisor
atunci cand el canta.[…] Cu siguranta dealul Govardhana trebuie sa fie cel mai
norocos dintre toate dealurile, pentru ca are marele privilegiu de a-i atinge
picioarele si de a ii oferi toate delicatesele de care el se bucura – fructe,
trestie, tuberculi si nuci.”
3. “O, tu, Domn al inimilor
noastre! Nu ne parasi acum dupa ce am lasat totul si am venit la tine […] Dupa
ce ne-ai furat mintile care obisnuiau sa gaseasca placere in viata de familie
si dupa ce ne-ai legat de mainile si de picioarele pe care obisnuiam sa le
tinem ocupate cu sarcinile casnice lumesti, de ce ne gonesti acum? Din momentul
in care ne-ai permis sa atingem picioarele tale de lotus, a devenit imposibil
pentru noi sa ne uitam la orice alt barbat.”
4. “O, draga Doamne, prin prezenta
ta aici, padurea Vrindavana a devenit cel mai frumos loc de pe Pamant. Nu esti
tu oare un ocean de bunatate? Nu ne vei acorda tu noua viziunea ta? Traim doar
pentru tine si te cautam pe tine in toate directiile.”
5. “O, tu, cel mai drag noua!
Privirile tale iubitoare si zambetele pline de farmec sunt temele cele mai
prielnice ale meditatiilor noastre.”
6. “O, erou al inimilor noastre!
Cand ne gandim la chipul tau feeric manjit de praf si cu suvite despletite,
atunci cand te intorci cu vacile la apusul soarelui, suntem incantate si
sufletele noastre sunt atinse profund. In timpul zilei, atunci cand esti
departe, o clipa ne pare cat un secol, noua celor care ne-a fost refuzata
prezenta ta si atunci cand la asfintit ne vedem din nou, suntem chinuite de
Creatorul care ne-a facut genele ce ne fac sa clipim si astfel suntem fortate
sa pierdem o secunda pretioasa din viziunea ta beatifica.”
7. “O, tu cel minunat! Tremuram in
agonie la gandul ca picioarele tale delicate pasesc pe potecile spinoase si
pline de pietre din padure. Chiar si sanii nostrii sunt prea asprii pentru
tine. Cu toate acestea, te rugam sa iti asezi picioarele pe noi si vom avea
mare grija de ele, astfel incat nu vor fi niciodata ranite.”
8. “Cum am putea uita acel trup
care s-a aflat atat de aproape de noi? Cum am putea uita acele brate care ne-au
tinut atat de strans? Cum am putea uita acei ochi care au privit atat de
profund in ochii nostrii, acele maini ca niste petale de trandafir care ne-au
mangaiat atunci cand plangeam si acele buze delicate de pe care am sorbit
nectarul vietii divine? Il vom mai putea revedea vreodata? Il vom mai putea
strange la pieptul nostru si sa ii atingem picioarele si sa il hranim cu ceea
ce ii place cel mai mult? Singurul motiv pentru care nu murim este acela ca el
este inca in viata.”
9. “O, Bhuvanasundara (cel mai
frumos din intreaga lume), auzind despre calitatile tale minunate, inima mea
nu-mi mai apartine. O, tu, cel care acorzi eliberarea, cine este fata de vita
nobila care a ajuns la varsta de maritat si care nu te va alege pe tine sa-i fii
sot, daca s-ar putea aceasta? De aceea te-am ales pe tine si ma daruiesc pe
mine tie daca vei binevoi sa ma accepti ca sotie a ta. Nu permite printului din
Chedi sa ma faca a lui, deoarece eu iti apartin doar tie. Orice merit e posibil
sa fi obtinut prin sacrificii, austeritati si fapte bune le ofer acum in
schimbul onoarei de a fi acceptata ca sotie a ta. […] O, tu, cel cu ochii de
lotus! Daca nu imi vei acorda gratia ta, nu voi dispera. Ma voi indrepta catre
moarte. Am sa fac aceasta viata dupa viata pana cand imi vei fi sot.” (Rukmini,
prima sotie a lui Krishna)
10. “Nu gasesc nici o placere in
nimic altceva decat sa te servesc pe tine, Doamne. Zambetele tale, cerintele
tale – toate acestea constituie respiratia mea, esenta vietii mele, iar daca eu
nu pot avea acestea, mai degraba mor.” (Rukmini)
Tu, inima a mea, ai cuvantul,
